Children see, children do – unde este spiritul nostru de echipă?

Ne scrie:

Cristian Savulescu, Director Dezvoltare Club sportiv

Iată că sunt cam 15 ani de când am privilegiul să vad cum se succed generații de copii la ora de educație fizică și antrenament sportiv. Trendul e clar –copii din ce in ce mai demotivați să se joace afară, pe masură ce sunt din ce în ce mai expuși la online și tehnologie. Parinți din ce în ce mai absenți cu din ce în ce mai puțin “uptime” lângă copiii  lor  – din aceleași cauze, pentru care supraponderalitatea copiilor lor este o normalitate, iar dopingul cu medicamente la primul strănut, o regulă.  Ultima cercetare în cadrul proiectului EPHE, implementat în România de Fundaţia Prais a descoperit ca “În România, un copil petrece circa 22,7 ore pe săptămână în faţa unui ecran (calculator sau televizor), în vreme ce în Olanda şi Belgia timpul petrecut este de circa 15 ore.”

Dacă vorbim de performanța sportivă, ne mândrim că stăm bine la capitolul sporturi individuale (gimnastica, scrimă, tenis), în timp ce la sporturi de echipă, performanțele sunt excepții care confirmă regula anonimatului în competițiile importante, asta  în ciuda unui potențial biomotric extraordinar în școlile noastre. Acest fapt oglindește cum nu se poate mai bine societatea românească, în care copiii care încă mai practică sport sunt influențati  de parinți în specializări sportive timpurii, din rațiuni care au legătură cu monetizarea talentului sau cu egourile lor prea inflamate.

Copiii, înainte de a face performanță, trebuie să se joace și să învețe că valoarea unei  echipe este mai mare decat  suma valorii indivizilor care o compun. România, ca nație, are nevoie să învețe această ecuație simplă și, dacă de la adulții de azi nu mai avem așteptări în această direcție, copiii sunt singura noastră salvare. Mai mult decât orice alt sport de echipă, Rugby – ultimul bastion de fair play, respect și sportivitate în această vâltoare a performanței cu orice pret, poate fi în viitor o disciplină care să spele inimile românilor cu modele de atitudine, disciplină, și solidaritate.

 “Children see, children do” spune o parafrază a unui proverb.  Într-o lume pe repede înainte, sportul și mișcarea inseamnă sănătate fizică, emoțională și socială, lucruri mult mai dezirabile decât performanțele la orice alte discipline. Vă provoc pe voi, părinți și educatori deopotrivă, să începem să le creem copiilor mai mult context să se miște, chiar încălțând pantofii de mișcare împreună cu ei și arătându-le din când în când câte o mostră din copiii din voi.