Despre copilul de astăzi …
Eu lucrez tot timpul cu copiii ăștia. În tabere, la ateliere, la școală. Lucrez și cu o mulțime de profesori, mai tineri sau mai în vârstă.
Singurii care îi văd așa - și nu sunt puțini - sunt adulții care încă nu se cunosc suficient pe sine și care încă trăiesc în neiubire de sine.
Se schimbă total în lume paradigma educației și relația profesor-copil, părinte-copil. Se schimbă dramatic și dureros. Cine se uită la suprafață, va vedea, ce-i drept, nesimțire, nepăsare, pierderea regulilor și a bunului-simț.
Copiii devin din ce în ce mai nereactivi la autoritatea formală. Copiii n-or să ne mai asculte pentru că sunt copii și noi - adulți. Pur și simplu n-o să se mai pună problema de ascultare. Școala, în forma ei veche, va pierde teren enorm. Psihologia, în forma ei comercială, va inventa zeci de noi boli de atenție, de opoziție, de motivație, de concentrare, de comunicare, de relaționare. Toate, formulate din perspectiva supunerii la ordinea majoritară și tradițională.
Ca să te ”asculte” copilul de astăzi, trebuie să fii mai mult decât rolul tău de profesor sau părinte. Trebuie să fii un om pasional, puternic, cu vibrații înalte, cu chef de viață, cu energie care să îi cuprindă pe toți. Ascultarea va fi înlocuită de acceptare:”Te accept și te integrez ca sursă pentru creșterea mea, pentru că mă vezi, mă înțelegi și te deschizi spre mine. Nu pentru că aștepți să fac eu asta pentru tine.”
Copilul de astăzi nu te ascultă pentru că ai mai mulți ani sau un rol dat de șederea ta pe pământ mai avansată în timp.
Te ascultă dacă le ții spațiul în trăirile tale, dacă te încânți, te miri în jurul lor, dacă te bucuri de cine ești și de ce faci, dacă ești tonic, neînfricat și vulnerabil în același timp. Dacă ești prezent pentru ei, fără să judeci.
Copiii de azi te ascultă dacă știi cine ești tu deja, dacă ești centrat în esența ta, coerent cu tine, clar în direcția pe care le-o dai.
Știu că unii vi se par nesimțiți, hipersensibili, agitați, neatenți, impulsivi, needucați. Ei devin așa în jurul oamenilor care cred că le pot fi profesori și părinți din poziția tradiției pe care le-o mai dă o instituție sau alta. Copiii de azi au un nas special pentru detactarea eurilor inflamate, a celor care, dacă se numesc profesori sau părinți, cred că au toată autoritatea să educe. Adică să ofere ceva când ei înșiși sunt tulburați, în conflict, înțepeniți în critici și judecăți.
Copiii de azi sunt pretențioși și incomozi emoțional, pentru că au crescut printre oameni care abia se trezesc la nivelul de conștiință de care au ei nevoie ca să construiască această lume. Ei nu vor mai avea nevoie să asculte pe nimeni. Doar să integreze, să accepte și să se deschidă pentru părinții sau dascălii care pot face aceleași lucruri către ei.