Uitați-vă măcar cinci minute pe zi la copiii voștri ca atunci când i-ați văzut prima dată. Atunci când nu era nevoie de performanțele lor, iar simpla lor prezență era valoroasă

Uitați-vă măcar cinci minute pe zi la copiii voștri ca atunci când i-ați văzut prima dată. Atunci când nu era nevoie de performanțele lor, iar simpla lor prezență era valoroasă

Unul dintre lucrurile care fac tare rău copiilor și pe care noi, părinții și profesorii lor, îl practicăm chiar și din iubire, este comparația pe câtă productivitate aduce în lume mintea lor. Dacă unul e mai isteț, mai rapid, mai logic, mai talentat față de fratele sau colegul său sigur va stârni mai multe laude și aprecieri explicite. Se va simți mai bun decât celălalt. Acesta din urmă va ajunge să creadă despre sine că e mai puțin ca om.

Citeste tot...

Oana Moraru: Suntem ființe emoționale care gândesc. Nu ființe gânditoare care și simt

Oana Moraru: Suntem ființe emoționale care gândesc. Nu ființe gânditoare care și simt

Intr-o viață în care cea mai de preț dorință a oricărui părinte este aceea de a-și ajuta copiii să zboare către o viață fericită – sau măcar să-i lase să-și exerseze singuri plutirea către mâine – cu toții căutăm răspunsuri, mentori, pedagogi care să ne ajute să înțelegem cum funcționează miraculoasa relație dintre copii și părinți, dintre copii și școală, dintre profesori și cei care își pun destinele în mâinile lor.

Citeste tot...

Beția fricilor noastre și părintele treaz

Beția fricilor noastre și părintele treaz

Cei mai puternici declanșatori ai fricilor noastre sunt copiii. Atașamentul puternic trezește, de regulă, și cele mai grozave instincte de protecție.

Ne temem în permanență pentru siguranța și fericirea lor, căci așa suntem programați genetic să îngrijim și să ne îngrijorăm, să protejăm și să procreăm, să supraviețuim și să supra-reacționăm.

Citeste tot...

WAG THE DOG

WAG THE DOG

Există un celebru film american în care șefii unei campanii prezidențiale inventează un dramatic război cu Albania din care potențialul președinte iese legendară figură eroică, numai bună de evitat realul scandal sexual în care era implicat.

Staff-ul eroului nostru angajează un regizor renumit care reușește să creeze ”fake news” cu atâta realism, că țara toată se ambalează emoțional în conflict și primește cu lacrimi în ochi deciziile fictive ale salvatorului.

Citeste tot...

Oana Moraru: Este o mare minciună naţională că elevii noştri au MULT de învăţat

Oana Moraru: Este o mare minciună naţională că elevii noştri au MULT de învăţat

Fiecare început de an școlar aduce, pe lângă un suflu nou și o tonă de entuziasm, și schimbări, cel puțin în teorie. Am stat de vorbă despre școala românească de azi, despre elevi și profesori, cu Oana Moraru, consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor, învăţătoare şi profesor. Cu Oana Moraru ne vom întâlni la finalul acestei luni la Atelierele cu mămici de la Connect Hub.

Citeste tot...

De ce instig la „distrugerea școlii românești”

De ce instig la „distrugerea școlii românești”

Există o mare precauție din partea intelectualului român față de mesajul reformării educației româneşti în spiritul "liber" al intereselor, curiozității sau al creativității copiilor. Unii sunt de-a dreptul vehemenți. Oamenii ca mine sunt percepuți ca instigatori naivi la dărâmarea definitivă a ce era odinioară serios şi structurat.

Citeste tot...

Pedagogia pentru copilul de astăzi

Pedagogia pentru copilul de astăzi

Copiii de astăzi vin în clase cu mintea predispusă să recepteze și să integreze noul cu ajutorul imaginilor rapide, al videoclipurilor, al stimulilor colorați, puternici; au nevoie de fragmentare măruntă a cerințelor, de feed-back imediat, de stabilire de mize și misiuni în învățare. De multe ori, învățarea devine un fel de contract între ei și profesori, între ei și familie. Contra-timp, cu miză, cu un câștig palpabil.

Citeste tot...

În viață mai faci și ce nu-ți place?!

În viață mai faci și ce nu-ți place?!

”În viață trebuie să mai faci și ce nu-ți place”

Am auzit asta de mii de ori, copil fiind, de la părinți și profesori. Acum o aud des de la părinții copiilor care cresc sub ochii mei, în școală.

E un fel de axiomă, de propoziție neinterogată, pe care toți o luăm ca atare. Le-o turnăm copiilor pe gât de câte ori comentează că au teme multe, că n-au chef să-și facă ordine în cameră sau să ducă la bun sfârșit vreo sarcină administrativă.

Citeste tot...

Iubirea nu e totul

Iubirea nu e totul

Nu cred că dragostea este ingredientul-cheie în creșterea unui copil. Am văzut prea mulți părinți care, în numele iubirii, mutilează - uneori, cu cele mai bune intenții.

În numele iubirii, mulți copii devin dependenți și fricoși, opoziționiști sau blazați, incapabili să își trăiască mai târziu propria viață, de teamă să nu dezamăgească, de teamă că nu dau înapoi, cu recunoștință, ceea ce părinții lor le-au amintit mereu că înseamnă un sacrificiu în numele creșterii lor.

Citeste tot...

Mândri că suntem mediocri

Mândri că suntem mediocri

Noile rezultate la testele PISA arată că procentul de ”top performers” este în România de doar 4%, față de media internațională care e 16%. Povestea despre olimpicii români e un mit – nu în sensul că aceștia nu există, ci în reflecția simplă că procentul lor este mult prea mic ca să contituie o forță de resuscitare a stagnării noastre naționale.

Citeste tot...

Inspecția sanitară a emoțiilor noastre

Inspecția sanitară a emoțiilor noastre

Un cuplu foarte simpatic îmi povestea aseară că s-a hotărât să ofere copilului lor, măcar pentru primii lui 7 ani de viață, o lume bine păzită de umbre, rele, dezamăgiri. ”Măcar acum, în copilărie, am vrea să o creștem cu impresia că lumea e bună și frumoasă!”
 

Citeste tot...

Parentingul – impotență sau abundență?

Parentingul – impotență sau abundență?

Lângă un copil care greșește, poți să vii în ajutor din două locuri complet diferite. Poți să acționezi dintr-un loc al impotenței sau dintr-unul al abundenței.

Citeste tot...

Oana Moraru: ”Copiii care citesc mult învață să ruleze nu numai imagini, ci și emoții, opinii și valori”

Oana Moraru: ”Copiii care citesc mult învață să ruleze nu numai imagini, ci și emoții, opinii și valori”

Copiii care citesc au sistem de ghidaj interior cu mult mai sofisticat decât restul, spune Oana Moraru, consultant educaţional și fondatoare a Şcolii Helikon din Călăraşi, în cadrul unui interviu acordat Totul Despre Mame. Ea vorbește despre importanța lecturii încă de la vârstă fragedă și despre avantajele pe care le are un copil care descoperă lumea și prin intermediul cărților.

Citeste tot...

Gândirea se învață!

Gândirea se învață!

Public mai jos un articol al prof. Constantin Lomaca, director de curriculum la un liceu internațional din Germania, formator de cadre didactice și lector pe teme de educație la diferite conferințe de specialitate în lume.
 

Citeste tot...

Ucide educația modernă perfomanța?

Ucide educația modernă perfomanța?

Este adevărat că educația modernă nu produce performanță? Este adevărat că orele interactive, bazate pe învățarea prin descoperire, prin proiect, colaborare, conversație deschisă – vin dintr-un model care a coborât standardele academice pretutindeni în lume? E adevărat că cei mai realizați tineri sunt aceia care au păstrat stilul studiului serios, disciplinat, cu rigorile lucrului individual, al sudorii, al persistenței și prin sacrificiul confortului personal?

Citeste tot...

De ce nu citesc copiii

De ce nu citesc copiii

La conferința de la #Narativ, am fost invitată să vorbesc profesorilor despre plăcerea lecturii.

În cap am avut mereu adevărul trist despre care Ministerul Educației se ferește să comenteze: acela că avem cei mai mulți analfabeți funcționali din Europa: adică rușinos de mulți copii care citesc mecanic, fără să înțeleagă ce spune textul.

Citeste tot...

Manual de Fericire pentru clasa I

Manual de Fericire pentru clasa I

Mihnea are 8 ani. În pauzele dintre ore, inspectează concentrat gardul verde de pe marginea aleilor, ca să găsească gărgărițe și păianjeni. Vorbește cu pasiune despre formele și culorile gândacilor, este foarte direct și spontan, are ochii vii și puterea de a te scana dintr-o privire. Când se așază în bancă, are un aer posac și condescendent. Îi face pe plac învățătoarei – stă adică relativ cuminte și își copiază șirurile de cuvinte de pe tablă, socotește în ritm cu ceilalți, iar când primește reproșuri de orice fel, are de obicei o privire ironică, pe sub sprâncene și înțelepciunea omului care-și zice ”treacă de la mine!”. Mihnea e un elev bun, dar nu unul fericit.

Citeste tot...

Școlile de înaltă performanță și conducătorii lor

Școlile de înaltă performanță și conducătorii lor

Iată ce îmi scrie un profesor român, plecat de ani buni din țară, director de curriculum pentru o vreme la un liceu în Australia, astăzi – în Germania, pe aceeași funcție de mentorat, creativitate și gândire critică. Îi pun scrisoarea aici, ca să înțelegeți la ce nivel se gândește și prin alte locuri. Domnul în cauză este un bun prieten, Constantin Lomaca, pe care nu încetez să îl dezamăgesc cu veștile proaste din țară și de al cărui optimism și încredere mă amuz într-un registru trist și sceptic-românesc. E suficient să îi citim împreună prima propoziție și să înțelegem unde, de fapt, noi nu înțelegem nimic. Domnul Lomaca chiar crede că, la început de an școlar, fiecare părinte își dorește ca fiul sau fiica lui să aibă o viață fericită! Să citim, deci:

Citeste tot...

Pierduți în comparație

Pierduți în comparație

Înainte de a o aduce pe lume, mi-am spus că trebuie să mă dezbrac de ego-ul meu și să o primesc așa cum este, în acceptare totală. Cu alte cuvinte, mi-am spus că poate să iasă și urâtă, poate chiar nici prea deșteaptă, numai sănătoasă să fie. Îmi promisesem că n-o să-mi tratez copilul ca pe o marfă, în comparație cu ce au ceilalți părinți; că n-o s-o arunc în competiții de dragul colecției de diplome pe perete. Eram sigură că eu n-o să fac greșeala părinților noștri, că voi fi liberă de judecăți și cântăriri, că voi fi dincolo de pedepse și recompense în grija ei, ca un ghid și ca un învățăcel, de la ea către mine.

Citeste tot...

Lasă-l să se plictisească!

Lasă-l să se plictisească!

La unul din atelierele de evaluare pentru preșcolari, o mamă îmi povestește că fiica ei de 4 ani are tot ce își dorește acasă – o cameră mare, cu toate jucăriile importante și educative. Mi-a descris spațiul ca pe un magazin imens, cu serii de păpuși, bucătării, costume, mingi și trambuline, puzzle-uri și cuburi etc – la concurență cu orice grădiniță bine dotată. Descrierea ei a venit ca un fel de contră justificativă de bună mamă, interesată de educație, la observația mea că fetița trece rapid de la o activitate la alta, cu timp de concentrare mai mic decât media vârstei; că există un fel de agitație și neliniște în felul în care explorează opțiunile de joacă, fără să se angajeze mai mult de câteva secunde; că aș lucra mai mult la energia pe care o pune într-o singură acțiune, cu accent pe câtă bucurie găsim în finalizarea unui puzzle sau a lecturii unei cărți, de pildă, pentru vârsta ei.

Citeste tot...

Cum să ucizi curiozitatea

Cum să ucizi curiozitatea

Doi educatori diferiți au propus aceeași activitate unor copii de 8 ani. Ambele grupuri au fost invitate în laboratorul de științe, lângă materiale și fișe de observare prezentate cu blândețe, încurajări și anticipare curioasă.

Într-un amestec de apă, oțet și bicarbonat, copiii au observat că în jurul stafidelor scufundate apar baloane mici de aer care le ridică, după o vreme, la suprafață. Au discutat despre ce văd, au notat ingredientele, descrierea fenomenului și concluziile legate de cauza acestuia.

Citeste tot...

Tinerii noștri fragili și inculți

Tinerii noștri fragili și inculți

E din ce în ce mai greu să fii profesor astăzi. Să ții copiii atenți și motivați. Să le obții respectul, să îi faci să te asculte. Școlile, peste tot în lume, au din ce în ce mai mulți tineri cu probleme de învățare. Încă din clasele primare, devine vizibilă neputința lor de a sta în echilibru, liniște și atenție, de a-și concentra energia minții în sarcinile de lucru. Până la adolescență, mulți dezvoltă deja probleme de atitudine și reflexe de abandon și contestare a autorității formale.

Citeste tot...

Interviu cu Oana Moraru: Copiii sunt parte din noi – nu avem nicio scuză pentru ratarea lor

Interviu cu Oana Moraru: Copiii sunt parte din noi – nu avem nicio scuză pentru ratarea lor

De 20 de ani încoace, Oana Moraru dezvoltă un sistem de învățământ particular la Călărași. Se ambiționează să demonstreze că școala, în România, poate și trebuie să însemne mai mult decât o problemă fără de sfârșit, cu miniștri depășiți, profesori incapabili – mulți dintre ei – și părinți care nu mai fac față programelor și manualelor care se schimbă de la un an la altul. Și copiii cu un puternic simț al individualității... Cum ar trebui să fie profesorul ideal pentru acești copii?

Citeste tot...

Evul Mediu al emoțiilor noastre

Evul Mediu al emoțiilor noastre

Am supărat mulți părinți cu o postare plină de judecăți despre cum își atenționează obsesiv, copiii, în parc, asupra siguranței lor fizice: ”Să nu cazi!”, ”Ai grijă, că te împiedici!”, ”Mai încet, să nu te lovești!”. Textul era despre răspunsul anxios și exagerat față de pericolele de pe aleile parcului. Nu pentru că acestea nu există, ci pentru că e foarte important să știm când anume intervenția noastră este e reacție mecanică și o proiecție a nesiguranțelor noastre și când ea e vitală, cu adevărat, pentru starea de bine a copilului. N-am făcut multe nuanțări – dar, e clar, am atins o rană. Ca martor de o jumătate de oră al plimbărilor de Duminică în parc, n-am cum să renunț la certitudinea că în jurul nostru gravitau zeci de familii care împleteau în sufletele copiilor lor mai mult predicții catastrofale, decât intenții clare de curaj, aventură, libertate și autonomie personală.

Citeste tot...

De unde ne vine puterea de viață…

De unde ne vine puterea de viață…

La țară, bunica avea un butoi în curte, bătrân, înalt și gros. Eu îi ziceam ”burtoi”. Acolo turna strivitura de struguri și-mi spunea că trebuie să așteptăm să se facă vin.

Citeste tot...

Cum se strică treaba, de la grădiniță

Cum se strică treaba, de la grădiniță

De 4-5 luni, de când conduc ateliere de evaluare a preșcolarilor, ne-au trecut prin mâini câteva sute de copii din mai multe orașe ale țării. Copii din familii pentru care educația este o prioritate. Nu este un eșantion reprezentativ, nici pretenția unei cercetări nu am. Doar câteva impresii, împărtășite, în egală măsură, de echipa noastră de educatoare:

Citeste tot...

Profesorul-fluture (sau Școala ”Butterfly”)

Profesorul-fluture (sau Școala ”Butterfly”)

Profesorii-fluture sunt profesorii care se transformă, cei care depășesc iluzia controlului și a modelelor în care ei îșiși au fost educați. În coconul nostru originar, lucrurile păreau bine delimitate: ”eu sunt la catedră, am o funcție, un catalog, un orar, nu rămâne decât să produc cunoaștere. Copiii se vor fi aliniat în bănci pentru că regulile acceptabilității sociale declanșează automat o predispoziție a creierului pentru ascultare și înțelegere.” În mintea multor profesori lucrurile încă funcționează așa. Eu însămi am în formare, lângă mine, oameni tineri care aspiră să fie ascultați și iubiți de copii, dincolo de ceea ce sunt ei cu ei înșiși și cu viața lor. Oameni care cred că numele din fișa postului creează, în sine, o autoritate și reflexul de respect din partea celui mic.

Citeste tot...

Nota 4 la ”Purtare” pentru părinți și educatori

Nota 4 la ”Purtare” pentru părinți și educatori

Stau adesea de vorbă cu familii dornice să primească de la școala copiilor lor lămuriri mai atente, adevăruri mai nuanțate despre cine este copilul dincolo de ei, atunci când nu este acasă, atunci când are de făcut lucruri și stabilit relații cu ceilalți.

Citeste tot...

Educatori bădărani și copii extratereștri

Educatori bădărani și copii extratereștri

De ce nu prea mai învață copiii noștri? De ce ne este greu cu ei – în școli și acasă?

Unii spun că generațiile de astăzi nu mai știu ce este respectul. Că școala, oricum, nu le mai garantează viitorul, că sunt atâtea modele de reușită în jur, toate – în ciuda educației sau - fără ea.

Citeste tot...

Ce șanse sunt de reformare a școlii noastre?

Ce șanse sunt de reformare a școlii noastre?

S-au lansat, de curând, în dezbatere publică trei proiecte de plan-cadru pentru gimnaziu: adică trei tabele care cuprind numele disciplinelor școlare și numărul de ore alocat fiecăreia.

Citeste tot...

Școala, între creier și inimă

Școala, între creier și inimă

Am auzit adesea prejudecata că ”ciclul primar mai merge-cum-merge în România; la gimnaziu trebuie să facem reformă, că acolo se pierd copiii!”.

Citeste tot...

Fă liniște, că deranjezi!

Fă liniște, că deranjezi!

Am rulat, în fața a 40 de tineri profesori – majoritatea debutanți, un videoclip cu elevi de clasa I, solicitați să aranjeze cronologic o serie de imagini și să construiască o poveste. Fiecare a fost lăsat să termine în ritmul lui și ascultat, individual, în logica propriei înlănțuiri de idei. 

Citeste tot...

Cum am ajuns un profesor prost, dar bun!

Cum am ajuns un profesor prost, dar bun!

Trebuie să intru la clasa a VIII-a. Sunt profesor de Română și, astăzi, scrie în planificarea mea că trebuie să le bag bine în cap, tuturor, cum se argumentează apartenența la genul liric a unui text la prima vedere. 

Baremul examenului de la sfârșit de an mă somează să le vorbesc despre indicii lexico-gramaticali ai eului liric (pff!), despre exprimarea directă și indirectă a trăirilor eului liric (hm!), despre bogăția de figuri de stil sau expresivitatea lingvistică a poeziei, despre elementele ei de prozodie (of!) etc.

Citeste tot...

Cum îți pregătești copilul pentru succes?

Cum îți pregătești copilul pentru succes?

Toți părinții își doresc performanță pentru copiii lor. Nu toți știu însă ce pot face ca să o asigure. Cei mai mulți nu găsesc timp – și ăsta este un lucru de înțeles în zilele noastre agitate și rapide în sine.

Citeste tot...

Cum să te adresezi școlii în cazul unui presupus abuz

Cum să te adresezi școlii în cazul unui presupus abuz

Joi, 15 octombrie,  am ajuns la școală să o iau pe fiica mea și am găsit-o plângând în curtea școlii. Era într-o stare de agitație extremă, cu ochii umflați și aproape disperată. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și mi-a spus că doamna profesoară de biologie a făcut-o de râs în fața întregii clase. Mi-a spus că nu mai vrea să vină la școală și că trebuie să o mut neapărat pentru că ea nu va mai intra niciodată în acea clasă.

Citeste tot...

De ce se ceartă fetele?

De ce se ceartă fetele?

Copiii cresc fizic, cognitiv, social, spiritual, emoțional. De ultima dimensiune mulți adulți uită să se ocupe, alții o fac în stilul băgăcios și alarmist al salvatorului providențial. Puțini construim intenționat și conștient relații de calitate între copiii noștri. La școală nu există nicio materie anume care să cultive interacțiuni inteligente și negocieri eficiente între oameni. Împlinirea unei anumite vârste nu aduce, implicit, autocontrolul și decența în comunicarea socială.

Citeste tot...

Concret – pentru școala copilului tău!

Concret – pentru școala copilului tău!

Redefinește-ți relația cu școala!

Eu sau tu – părintele, profesorul, elevul – ne datorăm o nouă definiție pentru relația individ-instituție.

Citeste tot...

Gogomănia ”potențialului de împlinit”

Gogomănia ”potențialului de împlinit”

”ÎMPLINIREA POTENȚIALULUI” – O SINTAGMĂ-CAPCANĂ

Îmi permit să spun – după îndelungate renegocieri interioare – că una dintre cele mai periculoase și ridicole misiuni pe care școlile sau programele educaționale de tot felul și le propun este ”împlinirea potențialului fiecărui copil”.

Citeste tot...

Cine sunt copiii noștri inadaptați?

Cine sunt copiii noștri inadaptați?

Unul dintre cele mai răspândite portrete în școala românească este cel al copilului care ”nu corespunde”. Copilul despre care și părinții și profesorii spun că ”are probleme”.

Citeste tot...

Țara care-și pune copiii la zid

Țara care-și pune copiii la zid

Am ajuns, oameni buni, să ne punem copiii la zid pentru neputințele noastre. Se văd mai puțin, chipurile, dacă suntem solemni și formali, dacă fluturăm sintagme ca ”respectul pentru dascăli” versus ”ce-au ajuns tinerii de azi”.

Citeste tot...

Children see, children do – unde este spiritul nostru de echipă?

Children see, children do – unde este spiritul nostru de echipă?

Ne scrie:

Cristian Savulescu, Director Dezvoltare Club sportiv

Citeste tot...

Ce îi supără pe profesorii noștri?

Ce îi supără pe profesorii noștri?

Este adevărat că profesorii copiilor noștri au un Inspectorat strivitor deasupra capetelor, care îi obligă să facă lucruri împotriva voinței și principiilor lor? Este adevărat că nu au încotro decât să forțeze conținuturile programelor pe gâtul elevilor, iar învățarea nu poate interveni în școala actuală decât cu o naturală doză de silă, oboseală și anxietate? E adevărat că examenele noastre naționale ne obligă la un stil arid și plictisitor?

Citeste tot...

Cum alegi o grădiniță bună?

Cum alegi o grădiniță bună?

Am vizitat sute de grădinițe în țară și în restul lumii. Există câteva lucruri vizibile, încă de la intrare, care îți pot spune imediat dacă te afli în locul potrivit pentru copilul tău.

Citeste tot...

Ocupați școlile!

Ocupați școlile!

Nu, aceasta nu este o instigare la ură, nici la vreo acțiune violentă a părinților.

Citeste tot...

Trei gogoși din fabrica de diplome

Trei gogoși din fabrica de diplome

Ştiu o poveste despre o clasă de şcolari, care s-a împărţit în două, la cererea părinţilor. Managerul şcolii le-a făcut pe plac, pentru că mediul privat le-a permis asta. Lucrau iniţial cu o doamnă autoritară, severă, pentru care exerciţiul şi rutina, presiunea psihologică şi competiţia funcţionau, în sensul că toţi copiii păreau angajaţi pe drumul cel bun al cunoaşterii.

Citeste tot...

O școală pentru mediocritate

O școală pentru mediocritate

O MAJORITATE MEDIOCRĂ SI O EXTREMĂ SLABĂ, IRECUPERABILĂ

Cea mai mare problemă a sistemului educațional în România este că produce o masă critică de copii care n-au motivații, valori și modele.

Citeste tot...

Te rog, respectă-mă?!

Te rog, respectă-mă?!

Dragă părinte,

Trebuie să știi că toți dascălii copilului tău ”au depus efort” ca să își ia diploma de profesor.

Citeste tot...

Pe scăunelul rușinii

Pe scăunelul rușinii

Pe Luca l-au așezat la grădiniță, în prima lui zi, pe scăunelul rușinii. Educatoarea i-a spus mamei că fiul e ”cam răuț”, că nu își împarte jucăriile și mușcă.

Citeste tot...

Un cod etic și profesional pentru educatorii copiilor noștri

Un cod etic și profesional pentru educatorii copiilor noștri

 Când mergem în școli să le vorbim profesorilor copiilor noștri, trebuie să avem în minte că, dincolo de dificultățile școlii de azi, de salariile mici, de uzura birocratică, există valori umane care nu pot fi relativizate.

Dincolo de toate scuzele sau motivele pentru care ne-am coborât standardele sufletești și profesionale, copiii noștri au nevoi nenegociabile pentru creștere și dezvoltare. O mai mică angajare față de satisfacerea lor înseamnă o tristă garanție că vor porni cu stângul în viață. Că își vor pierde entuziasmul, curiozitatea și energia pe care le au, de obicei, la vârsta preșcolară.

Citeste tot...

Scrisoare de la un profesor bun către un părinte bun

Scrisoare de la un profesor bun către un părinte bun

Îndrăznesc să îți spun ce simte un profesor bun atunci când, deși face tot ce poate pentru copilul tău, nu-i poate pune, la sfârșitul zilei, decât note proaste.

Citeste tot...

Ghiozdanul cu părinți

Ghiozdanul cu părinți

Primul lucru pe care l-am simţit când mi-am luat copilul în braţe a fost că nu-mi aparţine. M-a invadat fără nicio ezitare un adevăr exterior conştiinţei mele: copilul ăsta vine de altundeva către mine şi poartă în el o ştiinţă stelară care îmi este străină, secretă. L-am întors pe toate părţile ca să-l spăl, să-l hrănesc sau să-l îmbrac cu sfiala pe care o ai de obicei faţă de lucrurile mai mari sau de dincolo de tine.

Citeste tot...

Ce pot face părinții pentru școala copiilor lor?

Ce pot face părinții pentru școala copiilor lor?

Ce așteaptă profesorii copilului meu, de la mine, ca părinte? Dar eu ce așteptări am dreptul să formulez? Când copiii au probleme, cine poartă cea mai mare responsabilitate? Familia? Școala? Interesant este, că vorbind despre unul, facem, de fapt, referire la fiecare. Că ce funcționează pentru un manager la nivel de școală funcționează și pentru un profesor în fața clasei și pentru un părinte în fața copiilor lui. De ce?

Citeste tot...

Un salt istoric in educaţie

Un salt istoric in educaţie

Când simţi că nu mai ai suficiente resurse vitale sau că ţi se înfundă toate strategiile de viaţă, faci, cel mai adesea, o reîntoarcere către tine. Îţi dai câteva întâlniri cu propriul suflet, îl asculţi puţin şi încerci să te resetezi, reamintindu-ţi ce contează cu adevărat şi cine eşti. Incursiunile acestea în noi sunt un fel de refugiu în camerele tăcerii, departe de zgomotul de afară şi rafalele impersonale ale istoriei. Fără o voce dominantă, interioară, nu prea te poţi reaşeza în fluxul lumii, cel puţin nu fără a te pierde, la un moment dat, pe tine.

Citeste tot...

Părinţi, treziţi-vă!

Părinţi, treziţi-vă!

Ce mai contează astăzi în educaţie? Ce tip de îndrumare să dau copilului meu când lumea se reconfigurează de la o zi la alta, fără să mai lase locul unor algoritmi clari, de acces sigur pe scara socială? Notele bune, examenele absolvite şi completarea studiilor superioare nu mai sunt garanţia securităţii economice aproape nicăieri în lume. Dacă până ieri şcolile au fost o rampă de lansare către succes, astăzi şi-au pierdut vizibil autoritatea în formarea exclusivă a indivizilor funcţionali: ele sunt deja concurate de o sumă de programe şi cursuri alternative, de sisteme de pregătire individuală, de curricule personalizate şi tehnologii care facilitează învăţarea.

Citeste tot...

„Doamna”

„Doamna”

Una dintre cele mai mari nereguli ale şcolii româneşti este selecţia discriminatorie a grupelor de elevi, încă de la Clasa Pregătitoare. Acesta este, în acelaşi timp, şi unicul mod de supravieţuire, ultima venă care mai pompează ceva viaţă într-un organism înţepenit în multe alte suferinţe. „Cele mai bune” învăţătoare din localitate îşi aleg copiii, singure, cu un an-doi înainte. Locurile claselor lor se ocupă, preferenţial, în urma discuţiilor neoficiale cu familiile, la care sunt verificate:

Citeste tot...

Nu stingeţi lumina din copiii noştri!

Nu stingeţi lumina din copiii noştri!

În copilărie, eram absolut sigură că, dacă m-aș fi născut stâlp de telegraf, aș fi avut puterea să ies din neclintire și să vorbesc cu oamenii de pe stradă. Chiar mi-am lipit obrazul de unul dintre încăpăţânatele cilindre de beton şi i-am șoptit că e timpul să-și iasă din piele și să trăiască și el. Îi priveam, pe toţi, cu un soi de complicitate și cred că le mai și făcem din când în când cu ochiul, ca să le dau un imbold, să le împrumut ceva curaj.

Citeste tot...

Scoala de suflete

Scoala de suflete

ȘCOALA DE SUFLETE

Există un interesant personaj hollywoodian care face obiectul unui comercial serial de televiziune. Dr. House este un medic atipic, arogant şi mizantrop, mereu nebărbierit şi fără halat, mereu subiectul antipatiei pacienţilor lui şi, mai ales, al echipei de tineri stagiari pe care o conduce.

Citeste tot...

Solutii pentru scoala romaneasca

Solutii pentru scoala romaneasca

a) DE ALES UNITATEA DE MĂSURĂ PENTRU CALITATE – între frustrare și libertate

Acum 10-12 ani, la interviurile pentru recrutare de personal, aplicam un întreg arsenal de teste și întrebări pentru potențialii angajați. O procedură glorioasă și competentă, menită să testeze nivelul de cunoștințe și deprinderi, caracterul omului, pasiunea și gradul de responsabilitate, creativitate, inițiativă, capacitate de colaborare etc.

Citeste tot...

Suntem contemporani cu mintea noastră

Suntem contemporani cu mintea noastră

Le-am spus într-o zi, copiilor, la clasă, că, în colțul din stânga al camerei, șade un extraterestru – drăguț, dar invizibil – curios să măsoare, cu un dispozitiv sofisticat, ce nivel de umanitate a atins specia bipedă și articulată de pe Terra. M-au întrebat, desigur, de ce a venit într-o școală și le-am răspuns că, pentru extraterestrul meu, școala este un fel de seră pentru ”plante” selecte, și că rețeta lor de îngrijire trebuie să fie o esență tare – cea mai atent elaborată, în atelierele celor mai bune intenții și în distileria celor mai eficiente raționamente.

Citeste tot...

„Cum să îmi salvez copilul de aberaţiile şcolii de astăzi?”

„Cum să îmi salvez copilul de aberaţiile şcolii de astăzi?”

„Cum să îmi salvez copilul de aberaţiile şcolii de astăzi? Ce să fac, dacă în şedinţele cu părinţii, atunci când pun problema libertăţii lor de alegere şi a motivaţiei interioare, toţi ceilalţi se uită la mine ca la un intrus, incomod şi caraghios? Cum să reacţionez când zeci de alte priviri mă măsoară rece după ce am contestat ameninţările învăţătoarei sau şantajele emoţionale ale profesorilor lui? Cum să mă pun cu sistemul când restul părinţilor îl susţine încă sau tace ruşinos chiar când e vorba de abuzuri?

Citeste tot...

Gravitatie institutionala

Gravitatie institutionala

A trebuit să merg la spital în toiul nopții pentru o banală colică. Aveam nevoie de o privire prietenoasă și un calmant eficient. M-am lungit teatral pe patul de la Urgențe și am așteptat să-mi treacă. S-a ocupat de mine o tipă care nu mi-a aruncat nicio privire, deși m-a manevrat preț de 20 de minute pe toate părțile. Am tot întrebat-o ce-mi face și mi-a răspuns sec că… ”proceduri”.

Citeste tot...

Nimic despre barbati

Nimic despre barbati

Femeile din România sunt frumoase. Așa am auzit. Mă uit la toate și mă gândesc cât din fiecare trăiește, măcar pentru o frântură de gest sau de gând, și în fibra mea.

Văd  - din mersul mașinii – de-a lungul drumului de țară, aceeași femeie, în replică nesfârșită: făptură măruntă, cu mers legănat și picioare noduroase, cu pielea brăzdată și buzele supte. Seamănă toate cu bunica mea și pot să găsesc în fiecare privire ceva din tristețea care mă petrecea la plecare, pe uliță, spre gară.

Citeste tot...

Planul National de Corupere a Caracterelor

Planul National de Corupere a Caracterelor

NU SUNTEM ÎNCĂ LA ETAPA DE CĂUTARE A SOLUȚIILOR 

Nu există soluții de schimbare în educația românească – cel puțin nu în sensul aplicării unor algoritmi salvatori. Există nenumărate măsuri excelente pe care le poți lua la tot pasul și pe care le poți lăuda că aduc serioase îmbunătățiri. Exact ca într-o acțiune spontană de smulgere a câtorva buruieni într-o grădină sufocată de ele la tot pasul. Orice încercare e binevenită și își va produce efectele. Nu însă și pe termen lung.

Citeste tot...

Domnul si Doamna Dumnezeu la scoala

Domnul si Doamna Dumnezeu la scoala

M-a sunat într-o după-amiază, după ora de Religie a Clasei Pregătitoare, tatăl unui băiețel de 5 ani. Vorbea agitat, își ascundea cu greu enervarea și încerca din răsputeri să-și facă povestea cât mai coerentă în telefon. Copilul lui, Alex, unul dintre cei mai isteți, curioși și sensibili – genul care îți pune întrebări incomode la tot pasul – ajunsese în ziua aceea acasă extrem de alarmat și hotărât să-și cumpere urgent o cruciuliță sfântă, de purtat în jurul gâtului.

Citeste tot...

Oana Moraru: „Nu cred în nota 10!”

Oana Moraru: „Nu cred în nota 10!”

De vorbă despre ce și cum învață copiii noștri cu Oana Moraru, unul dintre oamenii care schimbă școala românească

Am descoperit-o pe Oana Moraru grație articolelor sale despre învățământ de pe Contributors.ro, articole citite cu sufletul la gură de părinții dornici să găsească cele mai bune soluții pentru educația copiilor lor.

Citeste tot...