Despre ce lecții contează…

Poți să-l înveți pe un copil, prin instrucție directă, să gândească, să găsească sensul experiențelor lui, să înțeleagă cu adevărat ce știe deja, să-și formeze o deprindere, să memoreze informație, să conecteze cunoștințe.

Paradoxal însă, ce îl ajută cu adevărat în viață nu poate fi niciodată predat direct la lecție, format prin explicație și exercițiu. E vorba de dispoziții și de emoții.

Nu poți niciodată instrui un copil să aibă o dispoziție anume. Nu poți niciodată preda abilitatea cuiva de a simți. (de aia sunt total împotriva cursurilor de dezvoltare emoțională care obiectivează sentimentele, le etichetează și le clasifică în joc de rol artificial, în înscenări neautentice).

Și ce înseamnă o dispoziție? De pildă, un copil poate fi instruit să citească fluent și corect, dar niciodată făcut - prin povețe, explicații și prelegeri - să aibă dispoziția de a citi pe termen lung, cu pasiune și interes, independent. Nu poți instrui un copil să aibă curiozități diverse, nici tendința de a cerceta un lucru în mai multe etape, de a-și menține interesul într-o direcție sau alta pentru a afla mai mult. Niciunul din aceste lucruri nu se învață prin explicații, îndemnuri sau sfaturi.

Nu poți ține prelegeri copiilor sau flutura amenințări despre ratare în speranța că formezi în ei curiozitate, reziliență, răbdare, ascultare conștientă, atenție voluntară.

Dispozițiile bune și un aparat emoțional dezvoltat sunt, o parte, înnăscute, o parte preluate subconștient, de la energia și modelul comportamental al adulților relevanți în viața copilului. Lucruri importante în viața noastră nu se învață explicit: se dobândesc încet, subtil. Bucuria de viață, răbdarea, curiozitatea, optimismul, reziliența, curajul, reprezentarea socială în lume, simțul moral ”se fură” din jurul nostru, prin contaminare.

Singurele lecții de durată și relevanță nu sunt la școală, în curriculă, în caiete sau manuale. Sunt în ceea ce porii noștri respiră direct de la natura oamenilor din jur. Copiii învață cu mult mai mult ceea ce este ca atare, decât ceea ce punem în plan să se așeze în mintea lor.

De aceea, niciun program educațional, oricât de promițător cognitiv, niciun profesor oricât de ”tobă de carte” nu vor avea puterea de a porni un drum în interiorul copilului tău, dacă acestea nu pun la dispoziție contact uman capabil să modeleze prin exemplu ceea ce înseamnă atenție, răbdare, curaj, curiozitate etc.

Nimic din ce facem nu stă în picioare fără o bază permanentă în ”a fi”.