Școlile de înaltă performanță și conducătorii lor

Iată ce îmi scrie un profesor român, plecat de ani buni din țară, director de curriculum pentru o vreme la un liceu în Australia, astăzi – în Germania, pe aceeași funcție de mentorat, creativitate și gândire critică. Îi pun scrisoarea aici, ca să înțelegeți la ce nivel se gândește și prin alte locuri. Domnul în cauză este un bun prieten, Constantin Lomaca, pe care nu încetez să îl dezamăgesc cu veștile proaste din țară și de al cărui optimism și încredere mă amuz într-un registru trist și sceptic-românesc. E suficient să îi citim împreună prima propoziție și să înțelegem unde, de fapt, noi nu înțelegem nimic. Domnul Lomaca chiar crede că, la început de an școlar, fiecare părinte își dorește ca fiul sau fiica lui să aibă o viață fericită! Să citim, deci:

”Acum la început de an şcolar, când fiecare părinte, trimiţându-şi copilul la şcoală, îşi doreşte ca acesta să aibă o viaţă cât mai fericită, ar fi interesant să ne reamintim ce fel de aşteptări ar trebui să avem de la şcoli şi de la conducătorii lor. Bineînțeles, în funcţie de factorii subiectivi inerenţi. Oare ce ţine de conducere şi de cei din şcoală pentru a construi un mediu de învăţare eficient şi performant?

Pentru a nu se crea confuzia, des întâlnită în România, că şcolile cu performanţe înalte sunt doar cele cu rezultate de vârf la examenele externe sau doar cele cu olimpici naţionali şi internaţionali, să încercăm să clarificăm mai întâi termenul. O şcoală înalt performantă este o şcoală care reuşeşte să îmbunătăţească nivelul de învăţare al cât mai multor elevi, care reuşeşte să îi aducă pe cât mai mulţi aproape de limita superioară a ZPD (zonei de dezvoltare proximală, a lui Vygotsky). Altfel spus, şcolile performante sunt cele care reuşesc să “adauge cât mai multă valoare” învăţării şi personalităţii, formării caracterului fiecărui elev, în contextual socio-economic în care acestea funcţionează. Pentru cei mai puţin familiari cu măsurarea valorii adăugate în educaţie, ea se poate face şi chiar se face în multe ţări şi sisteme de învăţământ.

Mai trebuie notat că aceste măsurători sau evaluări nu se fac întotdeauna din proprie iniţiativă a şcolii. De multe ori, ele sunt mai mult sau mai puţin sugerate de “sus” sau/şi de ”jos”, de la nivelul celor ce îşi au copiii la şcolile respective.

Iată în continuare ce spun cercetările pe sute sau chiar mii de şcoli din lume, şcoli considerate înalt-performante de către experţi:

Şcolile înalt performanţe îndeplinesc următoarele condiţii:(după Cotton, 2003):
1. Îşi desfăşoară activitatea într-un cadru ordonat în care elevii şi profesorii se simt în siguranţă;
2. Conducerea administrativă este puternică şi pro-activă;
3. Principala preocupare este învăţatul;
4. Timpul de învăţare efectiv la clasa este maximalizat;
5. Este monitorizat progresul individual al elevilor (progresul, nu doar notele din catalog!);
6. Lucrările de verificare şi evaluările cunoştinţelor elevilor sunt făcute în mod cât mai divers;
7. Activităţile în grup la clasa se fac în grupuri flexibile în funcţie de obiectivele sau conţinuturile materiei respective;
8. Există o bună comunicare la nivel profesional între profesorii din scola precum şi între ei şi conducere;
9. Atmosfera din clasă este de sprijin şi ajutor pentru toţi copiii;
10. Părinţii şi comunitatea se implică pozitiv în viata şcolii;
De asemenea aceste şcoli au în mod explicit incluse în activitatea lor, următoarele “strategii pedagogice”;
1. Principalul scop al şcolii este lecţia; predarea-învăţarea de la clasa;
2. Procesul educaţional este clar şi axat pe obiectivele de învăţare;
3. Profesorii stăpânesc tehnicile de a pune întrebări;
4. Profesorii oferă fiecrăui elev “feedback” cât se poate de personalizat;
5. Evaluarea predării-învăţării şi, dacă este nevoie, re-predarea se fac ori de câte ori este necesar;

Ce fel de conducători sunt şi ce fac directorii şcolilor, gimnaziilor sau liceelor înalt performante?
Iată ce se spune în cartea “Handbook of School Improvement, How high-performing principals create high-performing schools” (Blaise, Blaise, Phillips, 2010)
1. Sunt ei înșişi modele de învăţare; demonstrează continuu ce şi cum învaţă;
2. Sunt exemple ale ceea ce înseamnă un conducător;
3. Sunt axaţi pe practicile pedagogice asociate cu creşterea învăţării fiecărui elev;
4. Conduc în aşa fel încât fiecare elev să-şi atingă maximum de potenţial;
5. Lucrează cu cadrele didactice pentru implementarea misiunii şcolii;
6. Au un sistem de alocare a resposabilităților manageriale eficient;
7. Luarea deciziilor se face aproape întotdeauna în urma unor consultări;
8. Creează comunităţi de învăţare în rândul profesorilor;
9. Angajează oameni puternici şi de valoare în funcţiile administrative şi în cele didactice;
10. Insistă totdeauna să folosească date pentru luarea deciziilor instrucționale din şcoală.

Îndemnul nostru către părinţi este de a lua aceste criterii răs- şi re-verificate şi de a le aplica la nivelul şcolii la care aveţi copilul sau copiii. Cam la câte ar răspunde afirmativ la întrebarea “Se întâmplă asta la şcoala mea?” sau la “Sunt dovezi că directorul sau directoarea are atitudini şi acţiuni care să îndrepte şcoala către performanţă înaltă?” ”

Recitind textul prietenului meu, pot să jur că recunosc toate acești itemi în standardele ARACIP; ei există și în România, trecuți pe hârtie, împreună cu alte câteva sute de semnalmente ale unei școli valoroase. Ce nu știe dl. profesor Lomaca este că de 15 ani sunt evaluate școli de stat și private conform acestor standarde. Unde este problema atunci? Un român plecat de multă vreme nu-și mai poate închipui – pur și simplu minții lui nu-i mai încape așa grozăvie – că la noi, în școli, e super ușor de trișat pe hârtie că avem educație de calitate.

Școlile românești sunt organisme birocratice vii, de sine stătătoare, cu rezistență proprie și cu sisteme de apărare vehemente. Orice discuție despre calitatea lor eșuează din start. Românii nu au nevoie de informare despre standardele de mai sus. Nu informarea ne lipsește, nu suntem nici inocenți, nici naivi. Suntem bine de tot absorbiți în jocul mimei. Am înlocuit realitatea, aproape complet, cu dosarul cu șină, biblioraftul sau colecția de participări la concursuri și formări.

Mulțumesc, cu drag, prietenului meu – mă ține încă în formă să-i citesc ideile frumoase, și mai ales, optimismul curat al unei minți surprinzătoare, aproape naive, în lipsa corupției și a concubinajului nostru neaoș întru delăsare.

Bibliografie:
• Blaise Jo, Blaise Joseph, Phillips D.Y. (2010).“Handbook of School Improvement, How high-performing principals create high-performing schools” , Corwin.
• Cotton,K.(2003). Principals and student achievement:What the research says.Alexandria.VA:Association for Supervision and Curriculum Development
• Innovative learning. Zone of Proximal Development
http://www.innovativelearning.com/educaţional_psychology/development/zone-of-proximal-development.html