Ce sa fac daca am un copil dificil?!

Dacă simți că în ultima vreme nu te mai ascultă deloc, 
Dacă simți că
trebuie să țipi,
să-l pedepsești,
să-l ameninți,
să-l smucești,
să-l mituiești,
să-l cicălești...

Înseamnă că în tine
se dă o luptă 
între sistemul tău personal de alarmă 
și alegerea de a-l ignora,
de a te preface că mergi înainte
ca toată lumea,
cu normale compromisuri
și sacrificii de sine.

Copiii dificili, de "necontrolat" devin așa pentru că au simțit
că mama lor
sau tatăl
sau amândoi
au supărări, alegeri proaste, neliniști, nesiguranțe
pe care le trec cu vederea,
le pun căluș la gură
ca să nu se audă zăngănit spart
și nepotrivit
cu imaginea exterioară pe care ne place să ne-o creăm cu toții
pentru ochii celorlalți
și politețea-standard "eu-sunt-totuși-bine".

Adulții care nu își ascultă 
și nu își onorează
nemulțumirile de sine
au copii
neascultători,
neconectați.

E felul lor de a-și exprima dorul
de o mamă
fericită,
mulțumită de ea însăși.
de un tată
împlinit,
care își cunoaște și puterea, și
vulnerabilitatea
ca orice alt
om cinstit
cu sine.

Copiii părinților nemulțumiți
se vor fi uitat deja în 
ochi de multe ori goi,
vor fi primit de multe ori
cuvinte adresate în vânt,
vor fi stat lângă ai lor
de prea multe ori
în neprezența lor.

Neascultarea,
Țipetele,
"Obrăznicia",
Agitația,
Nepăsarea,
Neatenția,
Sfidarea
copiilor noștri
Sunt mecanisme de adaptare
și sisteme de amplificare
a tuturor vocilor interioare
pe care refuzăm să le-ascultăm
ca să vindecăm în noi
cearta,
pedeapsa,
condiționarea,
toate bicele astea pe care le punem
pe spatele lor
ca să facă ei 
munca
pe care noi
ne temem
s-o facem.

să fie ei mai buni,
Dacă noi nu mai putem.
să fie ei ascultători
Dacă noi nu ascultăm de adevărul din noi.
sa fie ei cuminți
Dacă în noi e luptă.

Dacă ai un copil
dificil,
Trezește-te,
Ajută-te,
Iubește-te!!