Azi e Evaluarea Națională la Română.

Principalul lucru care ar trebui să ne intereseze, după 8 ani de școală, la deprinderile acestor copii, ar trebui să fie în ce măsură înțeleg texte din diverse stiluri funcționale ale limbii: fragmente literare, științifice, tehnice, o scrisoare, o ofertă turistică, un articol jurnalistic, o rețetă etc. Aș pune în lucrările lor 5-6 de astfel de texte și aș verifica ce rețin, înțeleg sau deduc de acolo.

Suntem ultimii în Europa pe scala analfabetismului funcțional și ce credeți că testăm noi la un copil de 14 ani? Teorie literară: genuri, specii, tehnici narative, identitatea eului liric în mărci lexico-gramaticale etc. Măsurăm metacogniție - adică abilitatea lor de a interpreta strategiile naratorilor în loc să cuantificăm înțelegerea directă pe text.

Tot acum ar trebui să testăm cum scriu acești copii: cât de corect, coerent și logic. Unul dintre subiecte le cere o argumentare, altul să creeze o narațiune sau o descriere, pe o temă dată. Subiectele sunt stereotipe, se pot învăța mecanic în proporție de 50 - 60%. Argumentarea se dă de profesor și se memorează. Rămâne doar compunerea liberă - cea care ar trebui să conteze cel mai mult.

Testăm prea puțin exprimarea, dar ne cramponăm de cele 10 tipuri de pronume, de subordonate predicative, completive, atributive, de derivate, de valori morfologice și funcții sintactice când știm bine de tot că jumătate din copiii noștri nu știu să rezume coerent un film.

Dacă am schimba conținutul testării, profesorii s-ar orienta, încet-încet, la clasă, pe formarea lucrurilor care contează în evoluția unui copil. Dar pentru că măsurăm la final deprinderi și informație turnabilă, dresabilă și acumulabilă prin memorare și exercițiu sec, de laborator gramatical, nu vom ajunge să facem niciodată predare și învățare autentică în clase.

De ce nu schimbăm aceste teste? Pentru că există această înțepenire funcționărească specifică sistemului de stat, cu oameni care ”concep” sub umbrela automatismelor și a pretențiilor lor de superioritate în funcție. Fără discernământ, fără interes pe termen lung pentru ce tip de creiere are nevoie țara asta.

 Cred că fiecare problemă a omenirii, oricât de mare sau complicată, își are rădăcina rădăcinilor în inabilitatea fiecărui om de a sta cu sine, în liniște și nemișcare.