Despre ce ar trebui sa ne preocupe mai mult

Cel mai de neînchipuit lucru care se întâmplă când educăm, e că ne uităm atât de mult către ce trebuie să învețe copilul în raport cu ceilalți, și foarte puțin către cum învață fiecare să se raporteze la sine. Când, unde și cum ne învățăm copiii să-și vorbească sieși, să își asculte inima, să își calibreze energia, să își adune puterile - ar trebui să ne preocupe ca o disciplină școlară în sine.

Mai ales că ...

mare parte din creșterea lor se întâmplă sub ochiul judecății, al criticii, al concurenței cu celălalt. Judecata și critica ofilesc spiritul. 
Motivul pentru care avem tineri atât de fragili, neimplicați și indeciși e că i-am învățat de mici să uite de ei înșiși și să se lase ghidați de vocea nevrozelor noastre. Cea mai mare boală a omenirii la momentul ăsta e creată incă din sânul familiillor și școli. Ea se cheamă "nu îmi sunt niciodată îndeajuns".