Cu ce preț îl învăț, de mic, să fie ordonat, să își strângă jucăriile, să își schimbe haina pătată, să își spele mâinile murdare?

Înainte de a-l învăța pe el despre ordine și curățire, adultul trebuie să se fi împrietenit cu haosul și noroiul.

Te înfurii sau panichezi când îl vezi aruncându-și hainele, șosetele, cărțile și jucăriile care încotro?

Ce simți nu este nevoia urgentă de a-ți educa fiul. Ce te destabilizează nu vine din graba de a mai pune o piatră la temelia formării nu știu căror principii de viață în fiica ta.

Ce simți este furia de a vedea la exterior dezordinea ta interioară.

Când îți crește pulsul la intrarea într-o cameră de joacă dezordonată, răvășită, neglijentă - e nevoia ta de a ordona exteriorul, ca să nu dai atenție și adevăr sentimentului acela surd și de multă vreme reprimat că poate tu ești, pe dinăuntru, în dezordine, răvășit, uitat și aruncat dintr-un colț în altul.

Deci, cu ce preț educăm ordinea în viața copiilor noștri?

Cu prețul separării aparenței de adevăr. Cu prețul uitării despre cine suntem.
Cu ceartă, cu posedarea celuilalt întru modelul propriei scindări.

Fă-o cu lejeritate! Alege-ți luptele! Lasă șosetele unde sunt dacă mai importantă e iubirea!

Pănă să se ordoneze, un copil are nevoie să treacă din toată inima prin bălți și noroi, prin haos și deconstrucție! De acolo vine spiritul lumii. Nu ardeți etape înainte de vreme!

Obsesia ordinii și a curățeniei inhibă spiritul de aventură, creativitatea, gestionarea riscului și a frustrărilor naturale. De ce? Pentru că ea apare dintr-un mare gol interior, din lipsă și neputință. Ceea ce se transmite și copiilor noștri - încă o dată, camuflat cu cele mai bune intenții.

Ordinea și curățenia sunt necesare și de îmbrățișat. Nu pot fi însă predate și educate decât de cei care au îmbrățișat și integrat și umbra, și pata, și noroiul, și praful lumii.

Dincolo de orice faptă, decizie sau cuvânt, fiecare om e trădat și citit în ceea ce transmite el ca spirit. Copiii nu pot fi niciodată păcăliți cu fapte. Înainte de ele, ei simt ce e în sufletul tău.

Motivul pentru care devin anxioși, opozitioniști, rebeli sau apatici e pentru că, cel mai probabil, trăiesc demult în conflictul pe care îl oferi tu energetic, între ceea ce ești pe dinăuntru și ceea ce încerci să camuflezi în fapte și actiuni la suprafață.

Ca adult, sunt responsabil de ce fac și spun. Dar și mai responsabil sunt de frecvența pe care energia mea o emite. Asta se citeste prima, asta țipă toate adevărurile mele. Asta e de curățat și prezentat în lume înainte de a pune masca rolului meu de părinte sau dascăl.

Cea din urmă nu mai poate păcăli generațiile de azi. De aici toate problemele școlii și explozia de cursuri parentale. De la un limbaj pe care ei îl știu deja și pe care noi l-am uitat sau despre care preferăm să ne mințim că nu există.