Spiritul copiilor

Copiii sunt mai mult în lumea spiritului. Citesc mai bine energia locurilor și a oamenilor decât își citesc tema.

Noi suntem mai mult în lumea formei. Ne chinuim să reparăm lucrurile, să plutim la suprafață făcând, făcând, făcând.

Ei mai mult sunt, sunt, sunt.

De multe ori educația ajunge să fie un fel de deturnare a ființei lor, o confiscare a curgerii vieții în favoarea fragmentării și a separării.

Toate "problemele" care apar în educație sunt din clash-ul ăsta teribil între spirit și formă, între a fi și a face.

Un copil devine greu de gestionat nu pentru că are el probleme inerente, proprii și distincte de mine. Ci pentru că eu am trecut prea de tot și razna în țara lui " ce am de făcut, cum să acționez, cum să planific, cum să intervin, cum să organizez". Am uitat să țin un picior peste graniță, în țara lui "sunt, simt acum, respir, transmit în fiecare moment o frecvență despre cine sunt energetic, dincolo de cuvinte".