De ce avem copii demotivați

Aveți idee câți profesori de gimnaziu sau liceu testează la clase materie pe care n-o predau niciodată?

Aveți idee, deci, câți profesori măsoară formarea deprinderilor pe care nu le-au format nicicând? Sau măcar introdus tangențial?

Aveți idee câți profesori, la protestele timide ale elevilor, susțin, cu aroganță și agresivitate că acesta, este, de fapt, rolul lor să muncească, pe cont propriu?

Aveți, deci, idee câți profesori măsoară, testează și evaluează ce predau alți profesori la meditații?

Aveți idee că există totuși, ”o poliție” a pedagogiei și a metodicii predării care te obligă, teoretic, indiferent de vârsta elevului, să parcurgi, pas cu pas, etapele formării unei competențe ÎN clasă? Și da, să pretinzi învățare independentă acasă, dar pe materie structurată, controlată, dozată, gestionată anterior?

Aveți idee câți profesori depunctează în teste fără să corecteze nimic și fără să ofere nicio explicație elevului?

Aveți idee câți profesori își acoperă colegii în legătură cu astfel de practici când elevii, părinții sau diriginții îndrăznesc să le semnaleze ? Și câți elevi sunt blamați apoi pentru ”lipsă de studiu”? Sau notați cu 2 (doi) pentru că au cutezat?

Aveți idee cât la sută e responsabilitatea unui cadru didactic în procesul de învățare?

Aveți idee pentru câți profesori testele sunt arme împotriva elevului și nu sonde de măsurare și reglare ale înțelegerii, consolidării și transferului de informație și competențe?

Aveți idee câți copii și adolescenți în țara asta își pierd motivația și direcția în viață pentru că trebuie să suporte nedreptăți, în tăcere și cu multe inexplicabile sentimente de vinovăție?